- indiviziúne
- s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. indiviziúnii
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
indiviziúne
Look at other dictionaries:
indiviziune — INDIVIZIÚNE s.f. (jur.) Drept de proprietate pe care două sau mai multe persoane îl au pe cote părţi, asupra unor bunuri privite ca o totalitate nedivizată. [pr.: zi u ] – Din fr. indivision. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
indiviz — INDIVÍZ, Ă, indivizi, e, adj. (jur.; despre bunuri) Care se găseşte în stare de indiviziune. ♦ (Despre oameni) Care posedă o proprietate în indiviziune. – Din fr. indivis, lat. indivisus. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 indivíz adj … Dicționar Român
indivizie — INDIVÍZIE s.f. v. indiviziune. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
